Astăzi, Partidul Naţional Liberal ȋmplineşte venerabila vârstă de 145 de ani. Din 1875 ne aflăm în slujba românilor şi de istoria noastră se leagă unele dintre cele mai importante momente din istoria modernă a României: obținerea independenței de stat, ridicarea României la rang de regat, Războiul de întregire a neamului și crearea României Mari, adoptarea Constituției din 1923 sau relansarea economică după criza din 1929–1933.

Am condus ţara ȋn cele mai grele momente şi am obţinut cele mai mari rezultate, aşa că putem spune, fără să greşim, că liberalismul este fundamentul ideologic pe care s-a construit România modernă.

Partidul Național Liberal a fost oficial fondat la data de 24 mai 1875, atunci când un grup de liberali, printre care Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, A.G. Golescu, Gh. Vernescu, Ion Ghica, C.A. Rosetti, au pus bazele formațiunii politice care avea să marcheze istoria României moderne.

În 1877, în timpul guvernării liberale, România și-a proclamat independența. După dobândirea independenței, guvernul condus de Ion C. Brătianu a pus bazele României moderne, asigurând o nouă Constituție dar și dezvoltarea economiei și a infrastructurii.
La 9 mai 1877, ȋn faţa Adunării Deputaţilor, mare liberal Mihail Kogălniceanu declara: “În stare de rezbel, cu legăturile rupte, ce suntem? Suntem independenţi; suntem naţiune de sine stătătoare.
Aşadar domnilor deputaţi, nu am cea mai mică îndoială şi frică de a declara în faţa Reprezentanţei Naţionale că noi suntem o naţiune liberă şi independentă.”

În 1918, la finele Primului Război Mondial, România și-a împlinit obiectivul național al Marii Uniri, în timp ce la putere se afla tot un cabinet liberal. Transilvania, Basarabia și Bucovina s-au reunit cu România. Ion I.C. Brătianu, președintele PNL și premierul României, a condus atât negocierile pentru intrarea României în război, cât și delegația României la tratativele de pace de la Paris.
Cu aceste cuvinte a ȋntâmpinat Ion I.C. Brătianu delegația fruntașilor transilvăneni veniți la București să-i prezinte suveranului actul unirii: „Vă așteptam de o mie de ani și ați venit ca să nu ne mai despărțim niciodată. Sunt în viața unui neam clipe de fericire atât de mari încât ele răscumpără veacuri întregi de suferință. Bucuria noastră nu este bucuria unei singure generații. Ea este sfânta tresărire de bucurie a întregului popor român, care de sute și sute de ani a îndurat suferințele cele mai crude, fără să-și piardă credința neclintită în sosirea acelei zile care ne unește astăzi și care trebuia să vină, nu putea să nu vină.”

Perioada interbelică a fost una prolifică pentru România și pentru liberali, care au promovat o nouă Constituție, printre cele mai avansate din Europa acelor vremuri, reforma agrară, organizarea administrativă unitară, o nouă legislație electorală. În perioada guvernărilor PNL, România a avut una din cele mai mari creșteri economice din lume (aproximativ 5.5%/an) și înregistra excedent bugetar.

După cel de-al Doilea Război Mondial regimul comunist a dizolvat partidele politice democratice, inclusiv PNL, care și-a încetat activitatea în noiembrie 1947. Mulți dintre fruntașii liberali au murit în închisorile comuniste, plătind cu viața credința în principiile democratice și valorile liberale.

În primele zile ale anului 1990, PNL s-a reînregistrat ca partid politic și a început o nouă etapă din existența sa politică.

În timpul guvernării PNL dintre 2004 și 2008, România a atins un nivel de dezvoltare economică fără precedent, sub impulsul unor politici liberale, precum reducerea fiscalității şi încurajarea inițiativei private și a investițiilor.

În 16 noiembrie 2014, Klaus Iohannis a fost ales președinte al României, devenind primul președinte liberal din istoria țării. În primul său mandat, Klaus Iohannis a blocat abuzurile PSD și a reuşit să păstreze direcția euro-atlantică a României.

În 5 noiembrie 2019, Ludovic Orban a devenit premierul României şi pentru prima dată ȋn istorie, Partidul Naţional Liberal a reuşit să dețină atât postul de președinte cât și pe cel de prim-ministru.

Astăzi, 24 mai 2020, ȋntr-o nouă perioadă de cumpănă, ȋn plină criză sanitară şi economică la nivel mondial şi cu o majoritate parlamentară ostilă, Partidul Naţional Liberal, conduce ţara obţinând rezultate la care România cu greu putea spera la ȋnceputul pandemiei.
România a depăşit vârful pandemiei fără ca sistemul medical să cedeze, fără a avea pierderile de vieţi omeneşti ȋnregistrate de state precum Marea Britanie, Italia, Spania sau Belgia, iar din punct de vedere economic, ȋn vreme ce economiile celorlalte state s-au prăbuşit, ţara noastră a avut cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană ȋn primul trimestru al anului 2020.

Independența națională și modernizarea instituțiilor românești
Partidul Național Liberal a fost oficial fondat la 24 mai 1875, când un grup de liberali, printre care Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, A.G. Golescu, Gh. Vernescu, Ion Ghica, C.A. Rosetti, au pus bazele formațiunii politice care avea să marcheze istoria României moderne.

Primul președinte al Partidului Național Liberal a fost Ion C. Brătianu, care a fost şi premierul României între anii 1876 și 1888. În 10 mai 1877, în timpul guvernării liberale, cu Ion C. Brătianu prim-ministru, România și-a proclamat independența.

În 1879, Reprezentanţa Naţională a promulgat revizuirea Constituţiei în conformitate cele mai avansate reglementări europene în materie.
Guvernul PNL a trecut imediat la aplicarea reformelor care au schimbat radical faţa României: construirea a 3.000 km de căi ferate şi şosele, înfiinţarea Băncii Naţionalea României (1880), proclamarea Regatului (1881) şi legea electorală din 1884.

Prin Legea pentru încurajarea industriei naţionale (1887) Guvernul PNL a acordat scutiri de impozite, reduceri pe calea ferată și întâietate la furniturile publice. Dacă în 1866 România avea 39 de fabrici, între 1866 și 1906 s-au înființat alte 471 de fabrici.

Dezvoltarea României înaintea Primului Război Mondial a fost asigurată de alternanța la putere între liberali și conservatori.

Independenta Romaniei

Reîntregirea României

La finele Primului Război Mondial, România și-a împlinit obiectivul național al Marii Uniri, în timp ce la putere se afla un guvern liberal.

În perioada de neutralitate a României (1914-1916), Ion I.C. Brătianu, președintele PNL și premierul României, a purtat, vreme de doi ani, negocieri dure cu reprezentanții Antantei (Anglia-Franța-Rusia) pentru a primi garanţii ferme că la finalul războiului, dacă România va lupta alături de aceste puteri şi vor fi ȋnvingătoare, România va primi Transilvania.

După îndelungi tratative, pe 4 august 1916, au fost semnate tratatele de colaborare cu membrii Antantei. Se recunoştea legitimitatea unirii cu România a Transilvaniei şi Bucovinei, respectând totodată integritatea teritoriului românesc. În ciuda opoziției filogermanilor, influența premierului Ion I.C. Brătianu asupra Regelui Ferdinand I a fost decisivă. Regele Ferdinand a convins să intre ȋn război de partea Antantei şi ȋmpotriva ţării ȋn care s-a născut, Germania.

Fără ajutorul promis de Rusia, România ȋntâmpină mari dificultăţi şi este presată să încheie o pace separată cu Puterile Centrale. În 1918. Ion I.C. Brătianu nu s-a arătat dispus să dea cu piciorul visului de unire al tuturor românilor şi să încheie o pace pe care o considera ruşinoasă, astfel că depune mandatul guvernului.

Ion I.C. Brătianu s-a întors în fruntea Guvernului în noiembrie 1918 și a fost conducătorul delegației române la Conferința de Pace de la Versailles. In urma negocierilor politice extrem de dure purtate de Ion I.C. Brătianu, alături de Regina Maria, Transilvania, Basarabia și Bucovina s-au reunit cu România şi au fost recunoscute ca teritorii româneşti de către marile puteri.

Promotorul valorilor democratice

Liberalii s-au aflat la putere în perioada 1922-1928 (cu o mică întrerupere între martie 1926 și iunie 1927) și apoi în intervalul 1933-1937.

Constituția din 1923 era una dintre cele mai avansate din Europa acelor vremuri. Proiectul adoptat a fost cel al lui Ion I.C. Brătianu. Constituţia stipula că România este monarhie constituțională, fiind un stat naţional unitar şi indivizibil, al cărei teritoriu este inalienabil. Erau garantate drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, fără deosebire etnică, de limbă sau religie, egalitatea cetăţenilor în societate şi înaintea legilor, libertatea conştiinţei şi întrunirilor, dreptul de asociere, secretul corespondenţei, inviolabilitatea domiciliului.

A fost instituit votul universal, egal, direct obligatoriu şi secret.

Cele mai multe măsuri din guvernarea lui Ion I.C. Brătianu au vizat alinierea ţării noastre la noile realităţi postbelice: legea pentru organizarea şi exproprierea căilor ferate, legea pentru învăţământul primar (caracter „unitar, obligatoriu şi gratuit”, durata fiind de 7 ani), legea organizării judecătoreşti, prin care judecătorii deveneau inamovibili.

Prin noi înșine!

În perioada intebelică, ramura cea mai dinamică a fost industria, progresul datorându-se politicii guvernamentale care a vizat încurajarea promovarea şi apărarea industriei naţionale . Iniţiatorul acestor politici a fost Vintilă Brătianu, ministru al Finanțelor (1922-1926) și, ulterior, prim-ministru (1927-1928). Prin politica liberala bazată pe principiul „prin noi înşine”, Vintilă I. C. Brătianu a insistat asupra utilizării optime a resurselor petroliere din România în condiţiile creşterii cererii de energie pe plan intern şi internaţional, pronunţându-se în favoarea implicării active a capitalului şi muncii naţionale pentru valorificarea bogăţiilor ţării, ca fundament pentru crearea unui complex economic românesc independent faţă de capitalul străin, în vederea înlăturării pericolul înrobirii economice şi politice. Fără a fi respins, capitalul străin era împiedicat să controleze zone strategice.

Indiferent de funcţia exercitată, liberalul Vintilă I. C. Brătianu s-a arătat preocupat de stimularea muncii şi iniţiativei naţionale, de apărarea intereselor poporului român şi a drepturilor legitime pe care acesta le avea asupra bogăţiilor ţării.

Politica liberala a lui Vintilă Brătianu, bazată pe reforma sistemului fiscal și pe reducerea cheltuielilor inutile, a provocat o creștere de peste 4 ori a încasărilor la buget în perioada 1922-1926 cât a fost ministru al Finanțelor, iar România a avut excedent bugetar.

În perioada interbelică România a avut una din cele mai mari creșteri economice din lume (aproximativ 5.5%/an). Comparativ cu anul 1914, suprafaţa arabilă a României a crescut de la 6,6 milioane la 14,6 milioane hectare, cea acoperită cu păduri de la 2,5 milioane la 7,3 milioane hectere, reţeaua căilor ferate de la 4.300 km la circa 11.000 km, forţa motrice a industriei s-a mărit cu 235 %.

Datorită rezervelor mari de petrol și investițiilor făcute în industria petrolieră, România se clasa pe primul loc în Europa și pe locul șase în lume din punct de vedere al producției de petrol (1936) și pe locul doi la productia de gaze naturale (1937).

Concepţia economică a lui Vintilă I. C. Brătianu, având ca fundament gândirea economică liberală din România, a avut originea într-un înalt sentiment de patriotism şi demnitate naţională.

Regimul comunist

După cel de-al Doilea Război Mondial regimul comunist a dizolvat partidele politice democratice, inclusiv PNL, care și-a încetat activitatea în noiembrie 1947. Mulți dintre fruntașii liberali au murit în închisorile comuniste, plătind cu viața credința în principiile democratice și valorile liberale, în vreme ce alții au fost fortați să ia calea exilului.

Constantin I. C. Brătianu, fost președinte al PNL între 1934 și 1947, a fost arestat şi deţinut fără vreo judecată. În noaptea de 5 spre 6 mai 1950, Constantin Dinu Brătianu a fost închis la Sighet. După trei luni, pe 20 august 1950, s-a stins din viaţă la Sighet în celula nr. 12. A fost îngropat în Cimitirul Săracilor de la marginea oraşului Sighet, într-un mormânt fără cruce şi fără nume.

Printre cei care au murit la Sighet s-a numărat și istoricul Gheorghe I. Brătianu. În noaptea de 5/6 mai 1950, a fost arestat de organele securității și întemnițat la închisoarea din Sighet, fiind reținut aproape trei ani, fără să fi fost judecat și condamnat. A murit în aprilie 1953, în condiții neelucidate.