“De ce sunt nefericit? Nu cer mai mult, pentru că îmi gestionez problemele gospodăreşti – singurele care liniştesc timpul meu – cu cât am, îmi cumpănesc cheltuielile, renunţ la excursii şi „concedii” etc. Sunt nefericit pentru că se creează, de către stat, o discrepanţă între venituri, sucind valorile reale, fără să avem dreptul la atitudine! Sunt nefericit că unii, speciali, sunt recompensaţi special, în timp ce bieţii (foşti) învăţători, profesori ajung dependenţi de sosirea la timp a pensiei, de cumpănita gestionare a acesteia. […]”
Rândurile de mai sus, un extrase din “Scrisoarea unui (fost) profesor nefericit”, publicată pe site-ul tribunainvatamantului.ro, având ca autor un renumit profesor care, după ce a predat 30 de ani în învăţământul preuniversitar şi alţi 20 de ani în învăţământul universitar, a avut mai multe funcţii de conducere şi a publicat zeci de cărţi şi articole, are o pensie de 2800 lei, reprezintă doar una dintre milioanele de voci care cer eliminarea unei imense nedreptăţi din România de astăzi: pensiile speciale.
Cum s-a ajuns în această situaţie profund anormală şi care a antagonizat societatea românească? De ce un român normal, care a muncit zeci de ani, trebuie să se descurce cu o pensie lunară de 1000-1500 lei, iar alţi români cu statut special primesc de la stat pensie de zeci de mii de lei lunar în baza unor legi absolut aberante?
Sistemul public de pensii a apărut relativ recent, raportat la scara istoriei. Chiar dacă unele forme de asigurări sociale existatau în societatea islamică şi cea iudaică încă din urmă cu peste 1000 de ani, în forma modernă, sistemul public de pensii a apărut spre finalul secolului XIX şi s-a dezvoltat la începutul secolului XX. În România prima lege care prevedea acordarea unor pensii a fost Legea Minelor din 1895 din timpul guvernului de coaliţie condus de Lascăr Catargiu, urmată apoi de Legea Missir pentru organizarea meseriilor din 1902 din timpul guvernului liberal condus de Dimitrie A.Sturdza şi Legea Neniţescu pentru organizarea meseriilor, creditului şi asigurărilor muncitoreşti din 1915 din timpul guvernului liberal condus de Ion I.C. Brătianu. Treptat sistemul public de pensii s-a extins la toate categoriile profesionale, plecând de la principiul că orice persoană care a ajuns la o anumită vârstă să beneficieze de un sprijin din partea statului care să îi permit să ducă o viaţă decentă, chiar şi după ce încetează să mai lucreze.
Conform legislaţiei în vigoare, sistemul public de pensii se organizează și funcționează având ca principii de bază:
- principiul unicității, potrivit căruia statul organizează și garantează sistemul public de pensii bazat pe aceleași norme de drept, pentru toți asigurații sistemului;
- principiul obligativității, potrivit căruia persoanele fizice și juridice au, conform legii, obligația de a participa la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligațiilor;
- principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate și plătite de persoanele fizice și juridice, care contribuie la sistemul public de pensii;
- principiul egalității, potrivit căruia asigurații care au realizat cel puțin stagiul minim de cotizare în sistemul public de pensii, beneficiază de tratament nediscriminatoriu, în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege;
- principiul repartiției, pe baza căruia fondurile de asigurări sociale se redistribuie pentru plata obligațiilor ce revin sistemului public de pensii, conform legii;
- principiul solidarității sociale, conform căruia asigurații sistemului public de pensii își asumă reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor asigurate prevăzute de lege;
- principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine stătătoare a sistemului public de pensii, conform legii;
- principiul imprescriptibilității, potrivit căruia dreptul la pensie nu se prescrie;
- principiul incesibilității, potrivit căruia dreptul la pensie nu poate fi cedat, total sau parțial;
- principiul disponibilității, potrivit căruia pensionarii care au realizat un stagiu de cotizare mai mic decât stagiul minim de cotizare prevăzut de lege pot renunța la pensia stabilită potrivit prezentei legi pentru drepturi prevăzute de legislația specifică asistenței sociale.
Cum se calculează pensiile normale şi cele speciale? De unde apar diferenţe aberante între cele două tipuri de pensii? La aceste întrebări vom încerca să răspundem în rândurile următoare.
În cazul a milioane de români normali, pensia se calculează în baza principiului contributivităţii. Ce înseamnă asta? Pentru fiecare an lucrat se primeşte un punctaj determinat raportând câştigul salarial brut obţinut la salariul mediu brut pe economie. Cu cât o persoană a avut un câştig brut lunar mai mare şi a contribuit la sistemul de asigurări sociale cu o sumă mai mare, cu atât va avea o pensie mai mare. Pentru a nu intra în detalii şi calcule matematice complicate, precizăm doar că dacă o persoană a avut permanent un salariu mai mare decât salariul mediu cu aproximativ 20% de-a lungul activităţii profesionale, primeşte o pensie mai mare decât valoarea punctului de pensie cu aproximativ 20%. Odată cu intrarea în vigoare a noii legi a pensiilor, calculul se face raportat la punctul de referinţă, dar principiul de calcul este similar. Astfel, dacă angajatul X a avut permanent un câştig salarial dublu faţă de angajatul Y, plătind contribuţii sociale duble faţă de acesta, iar stagiile de cotizare au fost identice, pensionarul X va avea şi o pensie dublă faţă de pensionarul Y. Ceea ce este normal şi firesc.
Pensiile speciale au apărut plecând de la premiza că anumite activităţi profesionale presupun un grad mai mare de expunere la pericole, la uzură fizică şi morală, la obligaţii şi interdicţii. La momentul legiferării lor, s-a considerat că toate aceste aspecte, coroborate cu imposibilitatea de a lucra până la vârsta de 65 de ani în anumite activităţi datorită uzurii fizice şi morale, trebuie compensate cu unele măsuri stimulative în ceea ce priveşte condiţiile de pensionare.
Principiul de calcul al pensiilor speciale sau pensiilor de serviciu, cum mai sunt numite, este în general acela că pensia de serviciu (specială) va reprezenta 80% din venitul lunar mediu brut al angajatului exclusiv din ultimul an înainte de pensionare, procentul putând urca sau coborâ sub acea valoare, în funcţie de numărul de ani lucraţi în activitatea respectivă.
Din capul locului aceast algoritm de calcul, aplicat doar în cazul unor activităţi profesionale, crează o discriminare majoră între aceşti români cu statut special şi milionalele de români “normali”. În cazul românilor normali, punctul de pensie reprezintă în prezent circa 25% din salariul mediu brut pe economie, urmând să ajungă în luna septembrie la 35% din valoarea salariului mediu brut pe economie. Asta înseamnă că dacă un român normal şi un român cu statut special au acelaşi salariu, românul cu statut special va avea automat o pensie circa trei ori mai mare decât românul normal! Diferenţa aceasta este desigur aberantă şi probabil nu mai există nicăieri în lume.
O altă anomalie majoră în calculul pensiilor speciale este luarea în calcul a tuturor veniturilor obţinute în ultimul an dinainte pensionării, nu doar a veniturilor salariale. Dacă în acel an de referinţă angajatul cu stat special a obţinut nişte prime foarte mari sau a beneficiat de plata unor drepturi salariale restante din anii precedenţi, toate acestea se iau în considerare la baza de calcul a pensiei speciale! Această prevedere a legii a dus la situaţiile absolut aberante în care unii beneficiari ai pensiilor de serviciu au ajuns sa căştige lunar sume între 37.000 de lei şi aproape 74.000 de lei brut lunar, deşi nu au avut niciodată un salariu brut de acest nivel.
Dar probabil anomalia cea mai ciudată este aceea că pensia netă a unui român special, depăşeşte până şi salariul său net dinainte de pensionare. Chiar dacă nu beneficiază de niciun venit suplimentar în ultimul an dinainte de pensionare, în cazul unui pensionar special pensia brută va reprezenta 80% din salariul brut din ultimul an, după impozitarea cu 10% a sumei care depăşeşte 2000 lei pensionarul rămânând cu o pensie netă de peste 72% din valoarea ultimului său salariu brut. În timp ce era salariat, datorită contribuţiilor platite statului salariul său net era sub această valoare. Acest lucru face ca majoritatea angajaţilor care beneficiază de pensii de serviciu să se grăbească să iasă la pensie imediat ce îndeplinesc condiţiile minime de pensionare. Statul român pierde astfel mulţi profesionişti de calitate, pe care îi stimulează să nu mai lucreze, în loc să îi stimuleze să lucreze!
Conform art.16 (1) din Constituţia României “Cetăţenii (români) sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”. Acesta este principiul de la care Partidul Naţional Liberal porneşte atunci când propune eliminarea pensiilor speciale şi aplicarea unei legislaţii nediscriminatorii în domeniul pensiilor din sistemul public. În accepţiunea nostră nu trebuie să existe cetăţeni români cu un statut special şi cetăţeni români de rând. Pentru noi, toţi cetăţenii României sunt speciali şi toţi trebuie să fie egali în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări, aşa cum prevede Constituţia României. Nu vrem ca de acum înainte să mai existe milioane de cetăţeni români ale căror pensii să se calculeze în funcţie de contributivitate şi alţi cetăţeni români privilegiaţi, ale căror pensii să se determine pe baza unor formule de calcul menite a le crea în mod evident anumite avantaje.
PNL face acest demers de eliminare a pensilor speciale din dorinţa de a duce România pe drumul spre normalitate, nu pentru a se război cu anumite categorii profesionale. Nu avem nimic împotriva magistraţilor, personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor, aviatorilor, membrilor corpurilor diplomatice, parlamentarilor sau altor categorii profesionale care beneficiază în prezent de pensii speciale, dar din punctul nostru de vedere şi meseriile de profesor, medic, inginer, şofer, lucrător comercial, muncitor sau electrician, la fel ca toate celelalte, trebuie în egală măsură respectate. Statul are obligaţia să asigure un echilibru social şi să elimine orice tratament discriminatoriu apărut în societate. Înţelegem că este normal ca un judecător să aibă un câştig salarial mai mare decât al unui profesor, dar este aberant ca pensia unui judecător să fie de 30 de ori mai mare decât pensia unui profesor. Aşa cum prin legea salarizării se doreşte păstrarea unei proporţii decente între câştigurile salariale, la fel şi proporţiile între pensiile obţinute de diverse categorii profesionale trebuie să rămâne în limite decente. Acordarea de privilegii unei categorii profesionale se face cheltuind mai mulţi bani de la bugetul de stat, adică din banii noştri ai tuturor.
PNL consideră că statul trebuie să îi încurajeze pe funcţionarii bine calificaţi din sistemul public să fie activi o perioadă cât mai lungă, astfel încât cetăţenii să poată beneficia de competenţele acestora. Considerăm că este mai bine ca un magistrat să fie stimulat financiar să fie activ o perioadă mai lungă de timp decât să fie stimulat să iasă cât mai rapid la pensie pentru a obţine astfel câştiguri financiare mai mari decât în timpul activităţii, iar acest principiu trebuie să fie valabil pentru toate activitătile profesionale care beneficiază în prezent de un statut special.
Din păcate, asaltul PSD asupra instituţiilor statului din ultimii ani, a dus la promovarea unor legi care să îi stimuleze pe magistraţi să se pensioneze cât mai rapid, scopul urmărit fiind acela al blocării sau întârierii unor procese în curs. La fel a procedat PSD şi în privinţa funcţionarilor publici din instituţiile de forţă ale statului. Sancţionaţi drastic la ultimele alageri de milioane de români care nu mai cred în minciuni populiste şi doresc o Românie normală, PSD a încercat în ultima perioadă o piruetă în stil caracteristic, prin care să facă uitat răul imens făcut societăţii româneşti de guvernele Dragnea 1, Dragnea 2 şi Dragnea 3. Este hilar cum unii parlamentari PSD pozează dintr-odată în adversari înfocaţi ai pensiilor speciale, după ce ani de zile au susţinut din răsputeri acest sistem profund inechitabil şi chiar au amplificat nedreptăţile prin introducerea în rândul beneficiarilor de pensii speciale a noi şi noi privilegiaţi. Oricare le-ar fi motivele repoziţionării strategice şi oricât de puţin am crede în bunele intenţii ale unora ca Iordache sau Nicolicea, îi aşteptăm totuşi să susţină demersul nostru politic de eliminare a pensiilor speciale şi să facem împreună un pas înainte spre normalitate.